De ce suntem unde suntem

Se dau doua personaje: Gigel si Aurica, pensionari.
Avem un tren: acceleratul (sageata albastra) Bucuresti Nord - Cimpulung Muscel.

Evident, controlul biletelor este obligatoriu (asta daca nu ai sange'n tine sa mergi cu nasu' - eu nu am). Vine randul acestor doua minunate personaje sa fie "verificate" si le sunt cerute cupoanele pe baza carora au fost obtinute reducerile la bilet, insotite de un act de identitate. Pauza, soc, panica si teroare! Act de identitate cucu, iar biletele erau luate pe cupoanele unei cunostinte. Cum ar fi normal, moral si cum mai vreti voi, iti asumi prostia si spui, nu pretinzi ca este omul ala nebun, nenorocit sau nedrept, ca el nu e pus acolo degeaba! Dupa ce ca li s-a sugerat sa se mute intr-un loc mai ferit de un "eventual control", tot ei vociferau ca sunt batrani, ca au drepturi, ca daca sunt suparati fac infarct. E na! Pe bune?

Dar cand umpleti autobuzele doar ca aveti voi chef sa va plimbati toata ziua pana la piata si inapoi, nu faceti infarct? oooo, ba da! pe strada! si va mirati de ce muriti pe strada, in mijlocul zilei! Daca nu mai e Ceausescu sa va tina-n lant o luati pe aratura!

Evident: Basescu este de vina!

Tot el este vinovat si pentru asteroidul care va lovi Pamantul in 2012!

Trenule, masina mica...

Iar am ajuns acasa. :) Cu Sageata Albastra - numai asta ajunge in minunatul meu oras, Campulung (Muscel). pentru prima oara de cand folosesc trenu' sa ma aduca acasa, a avut intarziere. 12 minute fix. :) nu prea le-am simtit, pentru ca au avut grija doi "colegi" de drum sa imi tina de urat, chiar si atunci cand simteam ca pic de somn.

Promit sa imi iau Mini.

Tot in tren, printre discutiile foarte inteligente purtate cu "umanii", am citit cateva pagini din "Outliers" - Malcolm Gladwell . imi place foarte mult! sper sa reusesc sa o termin la intoarcere... Cartea este castigata la un concurs Tweetika pe, bineinteles, Twitter.