Pestrada.info

Si uite asa am aparut in primul episod din proiectul "pestrada.info" ce apartine unor prieteni (Buddha si Adrian Ciubotaru). Pacat de faptul ca la montaj s-au taiat multe faze misto. :(

Si da, Adrian chiar a vrut sa ma arunce in apa, pentru ca l-am enervat. Rau. Dar nu mai stiu cu ce. :)) Eah, nu o sa ajungem niciodata la un numitor comun, dar who cares? :))

Episodul I from adrianciubotaru on Vimeo.

A fost fun. As fi vrut sa fi existat oameni deschisi in Parcul Carol.. dispusi sa stea de vorba cu noi (Asta era si ideea), dar se pare ca nu au lipsit de la lectia "nu sta de vorba cu strainii". Cartea nu a mai ajuns sa fie data, acum stand foarte frumos pe biroul meu :)

iReadFaces

Da! Si eu am facut parte din proiectul lui Cristian Radu - iReadFaces.

Toti cei care au vazut poza spun ca nu ma reprezinta deloc, desi sunt doar EU in fotografie. Mie imi place pentru ca de la inceput mi-a "facut cu ochiul" ideea proiectului.

Imi plac pistruii. Pentru prima oara intr-o fotografie cu mine. :)

Mai vreau! Multumesc Cristi, sa iti tina Dumnezeu obiceiul :))

Tarom nu arunca banii pe geamuri :)

Cica la doua aeronave Airbus (ale Tarom, desigur) s-a constatat ca aveau un lucru in comun: geamul fisurat. Ce romantic.

La una dintre ele s-a descoperit "problema" in Madrid, in timp sa ce pregatea sa ajunga in Tenerife. Semne, domne, semne.

"Aeronava Aibus A310 nu a plecat din Bucureşti cu geamul fisurat. La aterizare pe aeroportul din Madrid s-a constatat acest lucru", zise purtatorul de cuvant al companiei Tarom, Ioana Boca. Pai cine ii pune sa ii lase in avion pe copiii nebuni? S-au jucat urat si uite ce s-a intamplat...

Data viitoare lasati copiii acasa :)

Nu stiu altii cum sunt....

Dar eu, cand ma gandesc la Vama Veche, la locul unde mi-am petrecut aproape 2 zile din viata cu o "mana de bloggeri"... imi vine sa plec din nou acolo. :)

La initiativa lui Bobby Voicu, cu cel mai mic efort s-au strans 9 oameni cu chef de viata si dor de duca: el, JE, Adrian Ciubotaru- pe care il stiam de undeva... l-am vazut la radio :)), Sorin Rusi, Alexandru Negrea (Buddha), Diana, Vlad Balan si Asociatia CSG (un cuplu foarte simpatic).

Plecarea s-a stabilit la ora 10 de dimi, dar cum un blogger nu are program, desigur, s-a ajuns pe autostrada soarelui muuuult mai tarziu. doar nu era sa plecam cu stomacul gol, fara cafea bauta...

Oprire: Adamclisi, sa il vedem pe nenea Soare, ce avea multe de povestit, nu numai despre ruinele de acolo ;) Cred ca numele lui are maaare legatura cu specificul locului :mult prea mult soare. Cred ca daca mai intarziam 5 minute ne puteam numi "bloggeri prajiti"Acolo a descoperit Buddha "casa" unui Piton/ Vipera si ca sa aiba dovezi, a facut filmuletul acesta unde ne explica "en detail" tot ce se vede.



Eah, radem, glumim, dar sa mai si plecam. Am ajuns in 2 mai. Baie. Am plecat din 2 mai :)) Vama. Lovely. Trimis in "recunoastere" pe Adrian si pe Buddha, sa gaseasca ei cazare si pentru noi, ca la ce spirit de negociere aveam.. ehe... Vila Doriana ne-a gazduit pentru o noapte. de fapt, doar pentru cateva ore ramase din noaptea petrecuta in mare parte pe plaja, dansand pe muzica relativ veche- asta pentru cine nu era deja in apa :) Degeaba s-a chinuit Adrian sa ne invete cum este cu dansul tribal. Tehnica lui este unica si foate greu de copiat, asa ca ne-am lasat pagubasi.

Iar pe final, asa, ca sa fie treaba treaba, am fost atacati! la modul cel mai serios. Agresorul nu ne-a cerut decat sa ii promitem ca mai facem #twitscapades . si ce era sa facem?! am promis! (S-a auzit acolo, in spate?!) Dovada:
Atmosfera din Vama (desi nu mai fusesem acolo niciodata) este atat de aproape de sufletelul meu, incat cred ca o sa ma intorc curand. Poate doar ca sa mai mananc niste clatite cu nume ciudate:Atmosfera din Vama (desi nu mai fusesem acolo niciodata) este atat de aproape de sufletelul meu, incat cred ca o sa ma intorc curand. Poate doar ca sa mai mananc niste clatite cu nume ciudate:

Au mai povestit: Diana, Sorin, Vlad, Adrian, Buddha

In 2009.... inca se mai poate

Nu e corect ce se intampla in tara asta ce se vrea democrata. deloc. cum sa ai tupeul sa razi de culoarea pielii unui om? daca tu te-ai fi nascut ROZ ce te faceai? trebuia sa radem de tine? aaaa, da! asa cum ai invatat si tu sa faci. daaa, tu, Cristi Brancu! ;) ah, si tu Florin Petrescu!

Tot respectul pentru Cabral si pentru ceea ce face. Sper ca articolul lui sa deschida niste ochi si sa lumineze niste minti. probabil intunecate de la vreme..

Singur sub dus...

Stau, cum stii, nemiscat pe canapea. Nu-mi dau seama daca o fac impotriva vointei mele sau din dorinta mea. Cele mai incredibile hotarari le-am luat, aparent, dupa ce am gandit profund situatia dar, in realitate, in urma unui impuls de o secunda, secunda astrala care determina schimbari majore de destin. Paradoxal, nu? Stii cum e. De cate ori nu te-ai gandit in momente de rascruce, dupa ce ai luat o decizie importanta, ca poate daca nu ai fi facut ce ai facut, viata ta ar fi fost altfel.

Sursa

Singur sub dus este o carte controversata, semnata de celebrul Dan Chisu. Ar putea reprezenta un moment de relaxare pentru ca va ajunge cu siguranta sa iti capteze atentia. Se prea poate sa iti schimbe parerea deja formata despre autor (cu “ajutorul” mass media), la fel de bine cum este posibil sa apreciezi stilul deschis al lui. Merita citita, fie si numai pentru a-ti face o parere despre un subiect intens dezbatut - te poate ajuta sa intelegi mai bine barbatii, avand ocazia sa patrunzi in gandurile cat de poate de sincere ale unui reprezentat al sexului tare.

Cand am vazut-o in rafturile bibliotecii nu ma gandeam ca o sa o si iau in mana sa o citesc si mai mult, ca o sa imi si placa. Dar incercarea moarte n-are. Si cum accept provocarile, am oferit cateva ore domnului Chisu... Cu mare atentie insa, pentru ca atunci cand scoteam cartea in RATB si vedeau femeile mai in varsta poza de pe coperta.. brusc se intorceau. :)) inca ma intreb de ce?! :))

Cartea il prezinta pe Chisu drept un barbat care a esuat in alegerile romantice facute. Viata lui romantata are ca scop principal cucerirea unui anumit target si impresionarea acelora care nu s-au lamurit ca si el e muritor si tot ceea ce cauta este “iubirea”. Cu siguranta Chisu a scris dor ce a simtit ca se poate afla privitor la relatiile sale, a modificat radical vietile fostelor iubite astfel incat sa fie suficient de greu sa le poti identifica, insa nu imposibil. Am regasit-o in descriere pe Mihaela Radulescu (in carte poarta numele de Regu)- povestea ca ea i-a fost alaturi cand a avut nevoie (avand una din membre in ghips) si ca sotul ei- “juniorul”- habar nu avea. Mie mi s-a parut ca a folosit un joc de cuvinte minunat…

Este parte a vietii lui, sunt povestile traite alaturi de fostele sale iubite. Iubiri consumate, frustrari, timp pierdut, cautari permanente a ceea ce este “femeia perfecta”. Decizii luate in pripa si un timp care nu iarta. Iata-l imbatrinit si inca in cautare. In carte se prezinta ca un barbat nenorocos care si-a trait viata si acum mediteaza la linistea si confortul unei familii.

In principiu, in meniu erau incluse domnisoare bronzate, de preferinta blonde, desi nici roscatele ondulate nu se refuza ;) . Chisu nu ne priveaza nici de intamplarile lui haioase cu boschetarii din lifturi, cu negustorii africani, cu trenurile blocate in campia Baraganului. Dar ne impartaseste si detaliile dramatice ale unei existente in care sexul reprezenta singura forma de bunastare - conditia muritorului de foame in Paris.

Desi aparent "din topor", gradeaza portretul emotional al unui tip care pierde tot, conturand ideea compensatiei fiecarui nimic in viata. Personajul devine simpatic prin sinceritate si autocritica, la care se suprapun frustrarile sentimentale asumate, prin care trec toti barbatii peste 15 ani, stampilate de un orgoliu aproape masochist.

Concluzii : pretuieste ce ai, cand ai, daca ai; etno tv e nasol (mai ales cand aprinzi televizorul si e dat la maxim :) ); istoria se repeta desi nu asta ne dorim; nu spune "da" cand "nu" este ceea ce vrei cu adevarat

Cuvinte ticluite gasesti la orice supermarket de sentimente second hand.

Sunt momente in viata cand capul gandeste fara tine. Poate si el vrea sa fie singur.

In vise, chiar daca sunt numai ale mele, pot sa fac de vreau eu, dar nu am voie sa imi schimb varsta.

Cea mai nasoala chestie cand mori e ca a doua zi dimineata te scoli mort si nu te mai poti imbraca, drept care te spala si te imbraca altii.

E povestea mea, povestea singuratatii mele, singuratatea mea. Pe care nu am vrut sa o impart cu nimeni. Aud zgomotul dusului. Mai bine zis al dusurilor mele reci, fierbinti, blonde, brune, aspre, tandre, aprige, sincere si mincinoase. Dusuri.